SEVILLA. ANDALUSIA. SPANIA

Prima parte

Andalusia m-a impresionat. Ca sa fiu sincera, Spania m-a impresionat.

Am plecat in calatorie cu idei preconcepute . Imi doream sa vad Spania, in special Andalusia,  dar ma asteptam la murdarie,  dezordine, taraboi, la un nivel de trai nu foarte deosebit de al nostru. M-am inselat in previziunile mele.  Am descoperit o Spanie exuberanta, spontana, plina de temperament si cu o impresionanta diversitate culturala. Am trait experienta, nu foarte placuta a unui sentiment de ciuda, de parere de rau ca noi, romanii, nu avem, asa cum am simtit la spanioli, sentimentul acela de demnitate, incredere si mandrie nationala.

Am de gand sa spun povestea calatoriei mele, nu in ordinea cronologica a evenimetelor, ci, spontan, potrivit atractiei pe care locurile vizitate au exercitat-o asupra mea.

Interesul meu pentru Andalusia era turistic, reprezenta un obiectiv al Europei care trebuia la un moment dat bifat, dar l-am citit pe Amin Maalouf in Leon Africanul si am inceput sa visez, imaginatia mea a capatat material, iar dorinta de a vizita locurile descrise a depasit interesul turistic. Descrierea Alhambrei, minunatul palat arab al Granadei, din perspectiva unui arab al secolului al XV-lea; durerea, umilinta, frica pe care au simtit-o locuitorii musulmani ai Granadei in momentul in care orasul a fost cucerit de Ferdinand si Isabella, m-au tulburat si mi-au trezit curiozitatea. Pana in acel moment privisem lucrurile din perspectiva crestina a Reconquistei, recucerirea justificata a Peninsulei Iberice de la musulmani si mauri. Este surpinzator cat de instabila este istoria, ce caracter susceptibil poate avea si cat de important e sa poti gestiona evenimentele din punctul de vedere al tuturor partilor implicate. Este o naivitate din partea mea sa cred ca istoria poate fi privita cu obiectivitate. Am remarcat ca atunci cand incep sa aprofundez un moment istoric care imi trezeste interes, capat o dispozitie fireasca de a simpatiza cu una din partile implicate.

Asa s-a intamplat si cu Sevilla. Ca o urmare fireasca am inceput sa ma informez cu privire la evenimentele care au transformat Andalusia in ceea ce reprezinta ea astazi: un amestec, si nu o ciocnire, de culturi (crestina, araba, evreiasca), punctul de pornire a civilizatiei in Europa.

Spre surpinderea mea, Sevilla, inima Andalusiei, m-a impresionat mai mult decat ma asteptam. Orasul este o capodopera: Catedrala cu Giralda, Alcazares Reales de Sevilla cu Gradina Fecioarelor (Patio de los Doncellos), Turnul de Aur,  Guadalquivir, raul aducator de viata pamantului uscat de soare al Andalusiei, totul aici te inspira.Orasul are o cadenta, un ritm, un amestec intre Bolero( Ravel) si Habanera (Carmen, George Bizet). Aerul e incarcat de mirosuri: portocal cu iasomie si cu miros de balega de cal de la trasurile ce isi asteapta turistii langa catedrala.

M-am asezat in fata Catedralei si am privit-o.

This entry was posted in Spania. Bookmark the permalink.